published 2024 April 12
Finally in
Bucharest, paintings from five decades. a Jonathan Lasker exhibition at the Museum of Recent Art
by Genu Berlo
It is hard to grasp the full entanglement of the American art defined by streams of philosophical thought and social ideas that over the past decades defined moments and even currents in art. But what is not so clear to a Romanian audience is that context is holding things together, and can only be understood when artists are moving ideas and feelings from one place to another. You could see the scantiness of awareness by the questions that were addressed to mister Lasker during the tour of the exhibition; things like the opacity and lack of transparency or perspective as a general trait in the modern American art where asked, and although he gently tried to answer, I felt the incongruence of thought, inadequacy and confusion created. Even himself gave up on responding to some, as he couldn't understand the question.
Although looking at his painting captivates your attention and makes you a viewer again, there is also a sense of the contemporary condition in it, of remote and separated presence, or maybe the lighter feeling of content, of things settling in their own place.
Looking forward to more dialogs like this, I can only hope that we can consider more attention for double vision artists, and mature to the point of being able to discuss and contribute to the matter of art.
The Clock Museum Nicolae Simache, Ploiești,
November 2, 2023
Genu Berlo
Five Clicks of Time
sutra:
Let my one become many to celebrate Me. The material unfolds the causal plane intentional will. Five black ink plates glued colored folding wooden rulers and metal tips, displayed in five separate rooms the museum. Four of the plates are physical plane, the four corners of the museum, the fifth plate is the imaginary, the central room of mind. All five one single artwork piece, inseparable idea, separated by time and space. Instructions to install.
published 2023 December 14
Pomana Porcului cu Red Hot Chili Peppers
by Călin VasilescuGaleria Etaj este un proiect adolescentin și extraordinar de pozitiv pentru situația destul de dubioasă a peisajului cultural românesc. Confuzia generată în țărișoara noastră de trecerea de la boierimea proletcultistă la post-modernitatea victimcultistă, nu permite afirmarea în forme adulte ale competențelor creative ale artiștilor noștrii. Nu ne permitem să fim serioși fiindcă tot ceea ce ne înconjoară în ROmânia ne dă impresia că Regina de Inimă Roșie din Țara Minunilor și-a instaurat domnia în realitatea contemporană românească. De-abia scăpați din regimul halucinant al Cizmarului Vizionar, ne aflăm într-o nouă etapă de realități ce se suprapun contrazicandu-se.
Având această micro descriere a contextului și cadrului istoric să ne apropiem de evenimentul organizat de galeria de artă contemporană românească Etaj, la noul ei pavilion, deschis în cadrul Combinatului Fondului Plastic. Pe o temă arhaică, păgânească, celebrând pozitiv sângele și carnea drept vehicule ale forței vitale, galeria Etaj a organizat o expoziție de orientare ”contemporană” , progresistă, actuală, inovatoare, …..încerc să evit caracterizarea post-modernistă, însă nu prea am cum. Fiindcă sursele de inspirație pentru strategiile estetice ale autorilor, în majoritate, adică cu o excepție salutară, sunt cele deja stabilite de curentele avant-gardiste occidentale. La o adică de ce să nu fie o epocă dedicată experimentării fără direcție a direcțiilor deja experimentate în occident? Experimentăm Occidentul pe pielea noastră! Și o facem manieristic fiindcă este dreptul nostru de generații căzute sub dictonul lovinescian al formelor fără fond. Nu este o critică. Manierismul are valoarea lui în explorarea și căutarea propriei voci creative. Iar acest proiect cultural, o expoziție dedicată celebrării Pomenii Porcului, Ignatul, este un eveniment care se desparte de zona manierismului de sorginte contemporană, care înseamnă să fi contemporan de dragul de a fi ultra-contemporan, și încorporează un subiect arhaic, pozitiv, adică fără agendă critică sau politică.
Ignatul, Pomana Porcului, un ritual care a rezistat trecerii timpului datorită purei plăceri gastronomice românești,aceea de a mânca preparate din carne de porc, asezonate puternic cu toleranța teologiei mistice a Bisericii de Răsărit, a fost găsit drept cel mai potrivit pretext și context pentru o adunarea și regruparea artiștilor autohtoni, exponenți de-a lungul anilor la Etaj. Se potrivește perfect această bacanală autohtonă cu atitudinea sfidătoare a celor ce participă: se caută o legătură cu un trecut imemorial autohton, și se ascultă muzică rock californiană, propunându-se o atmosferă de aliere a tuturor la un proiect de validare a acestui moment, a acestui grup, care se simte bine, dincolo de luptele de recunoaștere din partea culturii occidentale sau din aceea a culturii contemporane. Aici și acum , la Pomana Porcului ne simțim plini de valoarea și putere. Sună a Noaptea Valpurgiei pe muntele Blocksberg, și chiar despre asta este vorba: eliberarea de toate presiunile și convingerea că se poate naște un proiect contemporan românesc valid și validator. Deși poate fi comparat cu toate practicile de cultură organizationala, acest eveniment are această dimensiune spontană, necomercială: dorința reală a acestor artiști de a se simți acasă, dincolo de evaluări, de întrebările tâmpite ale cunoscuților care au ales Dreptul sau Medicina, dincolo rudele cu priviri interogatoare. Un loc și un timp unde existență artistului este sărbătorită fără trenă, pompă sau alte introduceri mincinoase. Aici și acum, sub egida animalului tăiat, artiștii îi sărbătoresc pe artiști.
Deși am multe critici în general la protipendada artistică românească trebuie să recunosc proiectului Etaj această autentică capacitate de a crea speranța unei posibile comunități de artiști care nu sunt uniți de agende politice și culturale, asumate sau foarte prost digerate, și de a defini condiția artistului perioadei acesteia drept una asemănătoare vrăjitoarelor și vrajitorilor din Evul Mediu, care se pare că erau uniți prin căutarea și amintirea unei înțelepciuni ancestrale care transgresa dogmatismele vremii, luptele politice,spaimele și speranțele într-un Infern dedicat dușmanilor noștri de pretutindeni . Într-o țară aprinsă de febra câștigului bănesc, într-o perioadă în care parvenirea personală este suprema religie prin care se poate mântui acest neam, artistul român păstrează o fărâmă dintr-o pagânitate creatoare de valori imateriale, fie ele doar niște râsete pline la lumina flăcărilor focului, în aproprierea unui pavilion expozițional în care fiecare și-a adus ofranda vechii nevoi de a ne aduna și a împărtăși bucuria de a fi împreună.