Alăturarea noastră, a pictorului Genu Berlo și sculptorului Călin Vasilescu, prezentată sub acest titlu, provine din faptul că amândoi am petrecut ceva timp pe continentul nord-american. Acolo am reușit să ne manifestăm concret interesul pentru creația artistică. Când povestim oamenilor despre această aventură prin America de Nord, primim inevitabile întrebări de felul: De ce v-ați mai întors? V-ați întors pentru că nu aveați succes cu arta voastră? Etc… Credem că fiecare își poate răspunde la aceste întrebări după nevoile și ambițiile personale. Noi suntem dispuși să răspundem acestor întrebări cu alte întrebări: cele pe care le-am dobândit imediat ce ne-am apucat să studiem Artele. Șuvoiul acestor întrebări ne-a călăuzit existența din momentul în care am început să desenăm, să mânuim culorile și să socotim semnificația întâlniri formei cu culoarea. Și tot ceea ce am reușit de atunci încoace a fost să materializăm mai degrabă aceste întrebări , decât să le găsim niște răspunsuri satisfăcătoare, valoroase, numai bune de scos la licitații. Ce este arta de fapt? Ce este pictură astăzi? E diferita de sculptura? Cine consumă Artă și de ce o face? Cui folosește practica artei? Când se petrece transfigurarea liniei de creion în trupul modelului? Când o idee este cu adevărat transpusă în material? Iată un început al listei, al norului de întrebări care îl urmăresc pe artistul plastic oriunde ar fi el. Fiecare lucrare din această expoziție este urmărirea unei întrebări asupra căreia am reușit să adăstăm mai mult, în funcție de împrejurările vieții noastre. Fiindcă nici măcar nu ne-am putut permite să ne concentrăm pe mai multe întrebări deodată. Ars longa, vita brevis.
Călin Vasilescu– Abordez tradiționalele întrebări legate de volum și culoare, venind cu timiditate și entuziasm copilăresc să propun continuarea proiectului monumentalității abstracte în lumea asta. Prototipurile de volume prezentate provin din impresia adâncă pe care lucrările artiștilor minimaliști mi-au produs-o. Peste formele care încearcă să obțină dinamism fără de dramatism și masă fără de greutate, se adaugă ideea aceasta de seminalitate. Lucrez la niște semințe, la semințele unor recolte bogate de sculpturi care se însămânțează Primăvara și se recoltează Toamna. Și nu pot să nu remarc feminitatea lucrărilor mele în relație cu cele ale lui Genu. Deși în format testicular, lucrările mele visează o viitoare ejuisare. Genu în schimb este o declarație obstretică și ginecologică a întrupării celor mai bărbătești idealuri metafizice, pictura lui fiind rezultatul unor sesiuni fierbinți de galvanizări și vulcanizări ale culorilor.
Genu Berlo– Admit câte ceva din ce spune Călin, fiindcă una din dorințele mele producătoare de pictură este manifestarea acelor entități pe care le-am întâlnit când studiam Matematica la Universitatea București. Proprietățile acestor entități au fost pentru mine, încă de atunci, o dovada a unei realității mult mai cuprinzătoare decât aceea negociată social, obștește. Pictez pentru a materializa și la nivelul estetic entitățile acestea pline de grație și putere. Practica mea poate fi descrisă ca un ritual magico-erotic, de invocare a unei frumuseți de dincolo de utilitatea cotidiană a geometriei. Fascinația erogena nu se limitează doar la forma obiectelor geometrice si trigonometrice, ci continuă si către dinamica si interacțiunea lor. Caut formule simple de compoziție în una, doua, trei sau mai multe suprafețe imbracate în culoare și ulei și susținute compozițional de o intersecție geometrică aproape intamplatoare, un desen matematic mai mult ludic decât hermeneutic. Pânza și marginea ei sunt la mine un modul care poate merge la infinit. Pictând, simt nevoia de contrast, fie coloristic fie principal: de senzorialitate peste teoreme logice, de glumă circumscrisă virtuții logice, de plăcere juxtapusă rigurozității, și tind la o rezolvare intuitivă prin culoare și materialitate.